Multi oameni isi pun intrebarea:
Plantele sunt capabile sa comunice si sa aiba sentimente?
Unii cred ca aceasta poveste tine de science-fiction. Haideti sa aflam impreuna adevarul.

     De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei. Deşi contestate cu argumente fizice de către mulţi alţi cercetători, informaţiile privind latura afectivă a plantelor, publicate în lucrări de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebre, au revoluţionat sau cel puţin răzvrătit, de-a lungul timpului, lumea botanicii. În cadrul studiului privind percepţia plantelor, privit din punctul de vedere al unui fenomen paranormal, caţiva cercetători au ajuns la concluzia că plantele pot fi conştiente, pot simţi durere sau emoţii, şi, nu în ultimul rand, au capacitatea de a comunica afectiv cu oamenii.     

     Un cercetator american a descoperit acum 40 de ani ca plantele pot sa comunice intre ele, dar si cu oamenii. Ele nu numai ca nu sunt imobile, asa cum s-a crezut secole de-a randul, dar prezinta compasiunefata de oameni, transmit si sentimente, pot fi agresive sau prietenoase, geloase, suparate sau fericite, altruiste sau egoiste. Sunt ca niste spioni tacuti care asista discret la evenimentele din viata noastra. Lumea vegetala are o viata a ei, secreta pe care oamenii nu o pot percepe. Plantele sunt niste fiinte vii, la fel ca si noi, ne simt, ne urmaresc si incearca sa ne transmita ce au de spus.

     Plantele comunica intre ele emitand niste semnale prin intermediul unor mirosuri si isi pun in functiune sistemul de aparare atunci cand detecteaza asemenea mirosuri. De exemplu, atunci cand frunzele pelinului sunt deteriorate de insecte este emisa o substanta numita metil-jasmonat, iar alte plante simt aceasta substanta si isi cresc nivelurile unei enzime numita PPO. Aceasta enzima protejeaza frunzele de diversi paraziti - reducand atacurile acestora la 40%. Plantele detecteaza substantele chimice emise de alte plante cu ajutorul frunzelor, organul cu care ele absorb aerul in general. In plus, cercetatorii au constatat ca plantele sunt capabile sa detecteze daca vatamarile sunt cauzate de insecte sau de accidente. Atunci cand oamenii de stiinta au rupt unele frunze si ramuri, plantele au emis o serie de substante chimice insa celelalte plante le-au ignorat si nu si-au pus in functiune mecanismul de aparare. Se pare ca substantele care genereaza un raspuns defensiv in alte plante sunt emise de prezenta salivei daunatorilor si nu de simpla vatamare.

     În „Viata secreta a plantelor", cartea care a facut senzatie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins si Christopher Bird descriu experimentele facute în acea perioada pentru a demonstra ca plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit ca ele disting sunete pe care urechea omeneasca nu le poate percepe si unde luminoase, invizibile pentru om, cum sunt razele infrarosii si ultraviolete. Plantele sunt sensibile în special la razele X si la frecventa înalta folosita în transmisiile televizate. Plantele sunt foarte sensibile la muzică. În Canada, pe marginea lanurilor de grîu, au fost montate difuzoare din care răsună muzică pentru cereale. S-a dovedit că grînele apreciază în mod deosebit muzica clasică, crescand mai repede şi mai sănătoase şi făcand mai multe seminţe. Muzica modernă are efecte opuse. Cei doi cercetatori au plecat de la concluziile lui France: „plantele sunt înzestrate cu toate atributele fiintelor vii si se dovedesc capabile de cele mai violente reactii cand sunt maltratate si de cea mai vie recunostinta fata de cineva care le înconjoara cu dragoste si le îngrijeste din suflet". Numai ca la vremea aceea studiile publicate de ei au fost fie ignorate de specialisti, fie considerate pure aberatii.

    În 1966, Cleve Backster, cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul dintre electrozii poligrafului sau la una dintre frunzele unei plante tropicale. Backster era curios sa vada daca, turnand apa la radacina, planta va reactiona în vreun fel. Pe banda, acul poligrafului a lasat urme care indicau o reactie similara cu aceea a unei fiinte umane supuse unui stimul emotional scurt. Uluit, Backster a înteles din oscilatiile specifice ale aparatului, ca plantei i-a placut apa. Si-a continuat experimentele. Gandindu-se ce sa mai încerce, Backster si-a închipuit ca arde o frunza. Penita a început sa deseneze o curba energica, prelungita în sus. Planta îi ghicise gandurile si s-a speriat. Mai tarziu, Backster s-a prefacut ca vrea sa aprinda chibritul. Reactia a fost nula. Planta parea ca poate face diferenta între intentiile reale si cele simulate.

    Cercetatorul a crezut ca e ceva înneregula cu poligraful, asa ca si-a echipat laboratorul cu aparatura performanta. A supus la teste asemanatoare peste 25 de specii de plante si fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele si bananele. Acestea reactionau nu numai la amenintarile venite din partea cercetatorilor, ci si în fata unor pericole potentiale, ca de exemplu aparitia brusca a unui caine în încapere. „Plantele vad poate mult mai bine fara ochi decat vad oamenii cu ochii", a conchis el. El a mai observat ca atunci cand o planta e amenintata cu distrugerea si simte acest pericol sau iminenta unei agresiuni exterioare, se apara „lesinand", ca o fiinta omeneasca. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T si a încercat sa ghiceasca care e anul nasterii unui prieten. A început sa rosteasca pe rand niste ani. Planta a determinat abaterea acului atunci cand anul a fost ghicit, semn ca a identificat reactia emotionala a omului la rostirea adevarului.

     Încercand sa vada daca plantele sunt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma caruia trebuia demascat un raufacator. A asezat doua plante în aceeasi camera. Sase politisti legati la ochi au tras cate un biletel dintr-o palarie. Pe unul din ele scria ca politistul trebuia sa distruga una dintre plante. Agentul trebuia sa comita fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia sa ramana cea de-a doua planta. Planta-martor n-a avut nici o reactie la poligraf la trecerea celor cinci nevinovati prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneste la apropierea faptasului.

     Cand o tanara a fost gasita asasinata într-o fabrica din New Jersey, Backster a fost însarcinat de politie sa investigheze principalii suspecti cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster s-a gandit sa conecteze la poligraf fiecare dintre cele doua plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul. Toti suspectii au trecut prin încapere. Plantele n-au reactionat deloc. Ulterior, s-a gasit ucigasul. Nu era dintre muncitorii uzinei.

     Între o planta si stapanul ei pare a se stabili o relatie afectiva. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetatorul a constatat ca plantele lui continuau sa reactioneze la gandurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în alta încapere, pe culoar sau chiar pe strada, la o departare considerabila. Plantele lui au reactionat pozitiv în clipa cand el s-a hotarat sa se întoarca acasa, la New York, de la 20 de kilometri departare. O alta planta a reactionat emotionata în clipa cand, la o comunicare stiintifica, a fost proiectata asistentei o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleasi. Poligraful reactiona si cand stapanul se taia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar si la moartea bacteriilor din teava chiuvetei atunci cand cercetatorul a turnat dezinfectant.
     Dupa doi ani si jumatate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în alta încapere, a oparit un crevete. Toate cele trei plante au reactionat în acelasi moment si cu maxima violenta la moartea crevetelui.

     Doctorul Ken Hashimoto, colaborator al politiei japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experientele lui Backster a încercat sa dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semana cu bazaitul ascutit al cablurilor de înalta tensiune. Sotii Hashimoto au reusit sa învete planta sa numere si sa socoteasca cu numere pîna la 20.

     Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos a rupt doua frunze si în fiecare zi s-a gandit la ele: la una, sugerandu-i ca e înca în viata, iar la cealalta, ca la una moarta. Dupa o saptamana, prima parea abia smulsa de tulpina, iar cealalta era uscata. Era convins ca e vorba de transfer de „energie psihica" si ca intentionalitatea creeaza un camp energetic.
     În primavara lui 1971, Vogel a început o noua serie de experiente. Cerand unui prieten sa transmita niste ganduri unui filodendron, reactia plantei s-a stins repede. Prietenul a dezvaluit ca s-a gandit ca filodendronul lui, de acasa e mult mai frumos. Vogel a conchis ca plantele au amor propriu. Ele manifesta aversiune sau simpatie profunda si fata de anumiti oameni.

     Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o gradina, transformand-o într-un adevarat Eden, desi solul era arid. A fost banuit ca uriasele lui legume sunt obtinute cu îngrasaminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultura al Organizatiei Natiunilor Unite, n-a putut da o explicatie si totul a fost considerat un mister. În realitate, stapanul obtinuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sunt niste fiinte vii, cu personalitate proprie.

 

 Rox4ana