Viaţa e fascinantă în ansamblul ei. De la bacterii şi până la om, miracolele Vieţii nu încetează să mă uimească. Vorbesc din punctul de vedere al celor ce s-au aventurat orbeşte pe cărările ei, cautând răspunsuri la întrebări aproape retorice. Ce este Viaţa? Cum a apărut? A fost creată aici sau altundeva în Univers? De ce atâta contradicţie în sine înseşi?

Să luăm de pildă ciupercile – fungii în latineşte. Veacuri întregi au fost socotite plante şi studiate în cadrul acestora, deşi se deosebesc fundamental de ele!  Ciuperca este, de regulă, o împletitură densă de hife – filamente ce alcătuiesc miceliul (corpul ciupercii). Desigur, există şi ciuperci unicelulare, unde nici nu poate fi vorba de hife. Aşa sunt drojdiile, vestite pentru fermentaţia alcoolică – proces pe baza căruia se hrănesc. Ele descompun hidraţii de carbon până la etanol, dioxid de carbon şi energie. Aceasta din urmă este necesară pentru desfăşurarea tuturor proceselor vitale (responsabile de supravieţuirea drojdiei).

De altfel, nici o ciupercă nu poate fabrica substanţe organice, aşa cum fac plantele prin fotosinteză. Aici rezidă marea diferenţă dintre fungi şi plante! Ciupercile nu produc substanţe organice – doar le descompun. În „economia” naturii, ele joacă ingratul rol al... descompunătorilor! Cu alte cuvinte, fungii desfac materia organică moartă în elementele minerale din care aceasta a fost cândva sintetizată.

Importanţa lor în natură este indiscutabilă! Fără descompunători, lumea vie s-ar prăbuşi inevitabil! „Căci toţi se nasc spre a muri / Şi mor spre a se naşte”! Spre a se naşte ALŢII, aşa încât Viaţa să continue!

Modul de nutriţie al fungilor se numeşte heterotrof – adică diferit de cel autotrof al plantelor, care îşi fabrică singure hrana (substanţa organică). Planta are nevoie de apă şi substanţe minerale pe care le extrage din sol, şi de dioxid de carbon, pe care îl ia din atmosferă. În prezenţa luminii (şi numai a luminii!) pe care o captează clorofila (pigmentul verde al plantei), frunzele fabrică substanţele organice necesare plantei şi eliberează oxigen. Tocmai am explicat ce e fotosinteza.

Fungii nu pot capta energia solară. De altfel, nici nu au clorofilă (cu siguranţă n-aţi văzut ciuperci verzi!) şi nici n-ar fi cazul să aibă... Pentru asta există plante. Fungii sunt făcuţi pentru procesul invers. Ei descompun materia organică şi furnizează plantelor, din nou, substanţe minerale... aşa încât cercul se închide şi marea epopee a Vieţii poate continua la nesfârşit!

Atunci când ciupercile îşi iau hrana din materia organică moartă se numesc saprofite. Există însă şi fungi ce folosesc ca sursă de hrană... organismele vii – asemenea ciuperci se numesc parazite. Ele produc boli la plante, animale şi om. Spre deosebire de bacterii, fungii nu sunt afectaţi de antibiotice. Mai mult decât atât, ei parca „înfloresc” în urma tratamentelor prelungite cu antibiotic. De aceea, trebuie administrate concomitent antimicotice.

Plină de contradicţii e lumea ciupercilor! Prieteni devotaţi sau inamici redutabili, fungii îşi merită cu prisosinţă locul în natură, castigand o pozitie de invidiat in lumea stiintei vietii. Cercetarile biochimice au demonstrat ca acesti artizani ai vietii sunt capabili sa produca numeroase categorii de compusi biologic activi cu efect farmacologic asupra organismului omenesc.

                Numerosi savanti considera ca specii din genurile Ganoderma, Lentinus, Pleurotus, Agaricus vor juca un rol important in medicina viitorului, medicina axata pe inlaturarea cauzelor, si nu doar a simptomelor bolilor. Imensul potential terapeutic al fungilor ar putea transforma cancerele si alte maladii grave in simple amintiri - asa cum sunt cele despre Marea Ciuma, holera, variola si alte cumplite cosmaruri ale omenirii! Sa dam in sfarsit ciupercilor ce este al ciupercilor!